Indigene Quichua

Quichua au fost printre primii care au fost cuceriti de imperiul Inca. In mod ironic, imperiul Inca insusi era format in principal din oameni care vorbeau aceeasi limba Quichua! De abia in timpul colonizarii de catre spanioli numarul populatiei lor a scazut in mod drastic. Una dintre cele mai importante date din istorie este cea asociata acestui declin.

Pe data de 16 noiembrie 1532 imparatul imperiului Inca, Atahuallpa, a fost capturat de catre cuceritorul spaniol, Francisco Pizarro. Acest eveniment a fost pentru incasi factorul cel mai important care a permis extinderea spaniolilor in regiune, acestia aducand cu ei boli carora le-au cazut victime milioane de indigeni.

In prezent, etnicii Quichua sunt diferiti de vorbitorii de Quechua. Cei din urma numara aproximativ 10 milioane, deoarece multi vorbitori ai unor limbi care acum nu mai exista au adoptat limba Quechua. E greu de estimat, dar unii considera ca sunt mai multi vorbitori de Aymara-Quechua in America de Sud astazi decat atunci cand au sosit spaniolii.

In decursul ultimilor 500 de ani, colonizarea spaniola a creat combinatii interesante in cultura Quichua. Inainte de sosirea spaniolilor, Quichua erau analfabeti neavand un sistem de scriere. Totusi, ei au dezvoltat un sistem interesant de inregistrare a evenimentelor cu ajutorul unor noduri pe o coarda. Casatoriile cu spaniolii erau practicate inca de la inceput, dand nastere la 'metisi' care sunt considerati un grup ethnic separat. In prezent, majoritatea Quichua de 'sange pur' traiesc in comunitati indepartate.

In timp ce romano-catolicismul este raspandit ca urmare a eforturilor misionarilor (in principal spanioli), traditia pagana si animista continua sa existe.

De exemplu, cateva dintre fotografiile de pe aceasta pagina au fost facute in timpul festivalului anual care dureaza doua zile numit 'Fecioara Rasplatilor' (La Virgen de las Mercedes) (local cunoscuta sub numele de 'Sarbatoarea Mamei Negre' (Fiesta de la Mamá Negra) in Latacunga, Ecuador. Fiind o sarbatoare religioasa romano-catolica, barurile locale care vand alcool sunt inchise in prima noapte a festivalului.

A doua zi incepe cu o slujba traditionala; poti crede ca esti chiar in Roma. Imediat dupa slujba, o statuie a Fecioarei Maria este purtata pe strazi. Localnicii arunca cu ghirlande spre statuie cu speranta de a fi binecuvantati. Apoi, ca si in ziua precedenta, activitatea principala este dansul stradal cu masti si costume transexuale.

Se face, de asemenea, si o parada publica a porcilor sacrificati, impreuna cu alte animale moarte si pachete de tigari, sticle de vin si lichior. Barbatii poarta aceste oferte rituale pagane pentru spirite precum niste rucsaci in timp ce insotesc dansatorii si muzicienii pe strada. Acest festival este probabil cel mai cunoscut dintre toate sarbatorile Quichua — in mod sigur este cel mai cunoscut festival al indigenilor indieni din Ecuador. Nu cunosc nici un comentariu oficial referitor la acest festival 'romano-catolic' din partea Vatican-ului, dar in mod sigur nu l-ar aproba!

In afara oraselor mari din Ecuador exista festivaluri mai sobre, dar tot in traditia Quichua. La multe dintre aceste festivaluri strainii nu pot participa. Intr-un mic sat de munte indepartat din Anzi am putut lua parte la festivalul local de oratorie; o sarbatoare a unitatii satului la care, desi nu e chiar interzis strainilor, acestia pot rar participa. Pentru festivalul care dureaza o zi, la ora sase dimineata, satenii, imbracati cu cele mai bune haine, se indreapta spre piata satului.

Cantecele (in spaniola) proclama si celebreaza valorile si credintele Quichua. Repertoriul de cantece este bine pus la punct si pregatit; barbatii si femeile stau in grupuri separate, stiu cand e randul lor sa cante si cand sa gesticuleze ca raspuns la ceea ce canta ceilalti.

Dupa-amiaza, cand scoala s-a terminat, satenii se intalnesc sa se distreze si sa participe la jocuri cu inteles simbolic. Femeile se grupeaza cate doua — chiar se leaga intre ele cu o franghie — intr-un fel de competitie a 'palarierelor nebune'. Castigatorul competitiei este perechea care reuseste sa poarte cele mai multe palarii in acelasi timp. Ceea ce conteaza nu este cine castiga, ci a participa la un concurs al carui mesaj simbolic consta in faptul ca fiecare satean ii ajuta pe ceilalti.

Ca un alt semn al unitatii, satencele isi pun poncho-urile unul langa altul pe pamant. Scopul competitiei de grup este sa lege poncho-urile mai rapid decat la festivalul anterior.

In aceste comunitati indepartate, vizitatorul poate intelege cum a fost viata pentru primii Quichua care au venit in zona aceasta. Agricultura de subzistenta, o lupta continua pentru supravietuire cu natura, domesticirea animalelor salbatice indigene, credinte spirituale din Africa si o atitudine de explorator in ciuda terenului accidentat muntos, toate acestea au contribuit la cultura Quichua care a supravietuit pana in prezent.

Desi traiesc in tari in care, oficial, se vorbeste spaniola, vizitatorul ar putea evita o greseala pe care eu am facut-o: inainte de a incerca sa comunice cu copiii sau batranii in spaniola, vizitatorul ar trebui sa incerce limbajul international al semnelor. Va mai dura cateva generatii pana cand comunitatile Quichua izolate sa vorbeasca spaniola ca limba nativa.

Intr-un cadru modern, o adunare saptamanala in piata a comunitatii Quichua este un prilej de a urmari o parte din istoria lor care aproape ca a ramas neschimbata. Barbatul din imaginea din stanga cara o masa mai grea decat el insusi pentru a o vinde. In trecut, ar fi putut cara si un animal greu. Daca nu o vinde saptamana aceasta, el va reveni saptamana viitoare.

Femeia din poza din dreapta vinde mancare la piata. Am fost norocos sa o fotografiez cand nu avea cumparatori. Ea facea o rugaciune — probabil sa aibe cumparatori — pe care a suflat-o in vant. Acest gest poate parea unul primitiv celor din occident. Dar Quichua cred in acest tip de contact spiritual de multe generatii.

Multi Quichua au migrat inspre est spre bazinul Amazonului. Din cauza peisajului, climei, plantelor si animalelor indigene diferite, cultura lor s-a dezvoltat separat de cea a rudelor lor care au migrat spre sud. Quichua din padurile tropicale au ramas mai feriti de evenimentele istorice care au influentat zonele de nord din America de Sud. Raurile, nu drumurile, sunt principalele mijloace de transport. Singura sursa de electricitate este cea furnizata de panouri solare. Spaniola este vorbita mai putin decat in munti. Doar comunitatile mai mari au scoli. Dupa cum se vede in poza din dreapta, cladirile nu sunt bine dotate. Pentru multe dintre aceste comunitati Quichua, principalul contact cu lumea exterioara este cu ajutorul radioului cu baterie.

Chiar si in padurea tropicala, viata comunitatilor Quichua se schimba treptat. Voleiul si fotbalul sunt sporturile cele mai populare in prezent. Hainele in stil occidental aproape ca au inlocuit costumele traditionale. Misionarii au reusit in mare masura convertirea religioasa.

Intr-un sat Quichua din padurea tropicala am fost martor la o aniversare de nunta. Avand un aspect occidental, cuplul care celebra 15 ani de casatorie a organizat o aniversare in stil traditional catolic, aproape ca una organizata in occident. Satul are electricitate, este in majoritate catolic si este accesibil pe un drum si aproape de o mare comunitate ecuadoriana.

Totusi, in ciuda tuturor acestor schimbari aduse de acesti factori, acelasi sat are un saman traditional care stapaneste practicile Quichua de magie si vindecare din padurea tropicala. Si in prezent el pregateste ceaiul din planta ayahuasca (tradus din Quichua in 'planta spiritului'), un halucinogen folosit de multi indieni din padurea tropicala pentru clar-viziune rituala, vindecare si venerarea spiritelor.

Singura mare schimbare care afecteaza Quichua din padurea tropicala in prezent este reprezentata de revendicarile de pamant de catre companiile petroliere. Desi aceasta se intampla de patruzeci de ani si afecteaza alte comunitati indigene din zona — Quichua sunt printre cei afectati cel mai recent. Din cauza lipsei de educatie, multi nu realizeaza posibilele impacte de lunga durata asupra vietii lor traditionale. Doar recent au putut sa formeze organizatii suficient de mari si de unite incat sa inceapa sa isi prezinte cauza lor lumii.